Examenul abdominal. Examenul organelor genitale ale femeii incepe cu abdomenul, utilizand cele patru metode clasice: inspectia, palparea, percutia, auscultatia.
Inspectia abdominala se face in pozitie verticala, ceea ce va permite constatarea anumitor deformalii statice, ca abdomen in obuz (chist de ovar) sau in desaga, gradul adipozitatii abdominale (sindromul adiposo-genital) sau anumite alteratii ale peretelui abdominal (eventratii, hernii etc.) Inspectia abdominala se va face insa in special in pozitie orizontala dorsala, ceea ce va permite studiul volumului si al formei abdomenului, tipul respirator si starea tegumentelor.
Inspectia poate releva variatii in cantitatea si distribulia perilor pubieni. In mod normal, perii pubieni sunt dispusi triunghiular, in masculinism (cresterea secretiei de testosteron, hormon sexual specific masculin) fiind ascendenti spre ombilic.
Cu ocazia examinarii tegumentare se va semnala si prezenta cicatricelor tegumentare postoperatorii, deplasarea cicatricei ombilicale ori bombarea acesteia (hernie, ascita, tumori), vizualizarea circulatiei venoase superficiale, pigmentarea liniei albe, eruptii cutanate, vergeturi etc. Inspectia abdominala poate releva, de asemenea, o crestere in volum a abdomenului sau tumori evidente care prezinta aspecte caracteristice. Tot la inspectie se constata abdomenul balonat si imobil din cursul peritonitelor acute - imobilizarea unor grupe musculare in caz de iritatie peritoneala fiind adesea vizibila.
more…
Pentru a studia efectul estrogenic, asa cum este indicat de exemplu intr-o insuficienta ovariana (foliculinica) sau pentru a studia efectul progestativ, ca test de ovulatie sau sarcina, se efectueaza frotiuri colorate ale celulelor vaginale in vederea unui studiu citologic. De fapt se analizeaza forma si functionalitatea celulelor vaginale, stiut fiind faptul ca acesti parametrii se modifica functie de fazele ciclului menstrual, faze conditionat de variatiile fiziologice (normale) ale secretiei hormonilor sexuali si nu numai.
Frotiul (proba) se va preleva (recolta) cu o pensa, valva sau cu o pipeta aspiratoare din fundurile de sac vaginale (profunzimea cavitatii vaginale), dupa care secretia se va intinde pe o lama ca si in cazul prelevarii cervicale pentru examenul Babes-Papanicolau. Celulele impregnate estrogenic (deci care au beneficiat de prezenta estrogenului, sau cele care dovedesc o secretie corespunzatoare de estrogen) sunt mari si groase, avand nucleii picnotici (mici – nucleii picnotici semnifica o activitate de diviziune celulara redusa dar o maturare si o functionalitate celulara corespunzatoare), intunecati. Prezenta acestor celule intr-o proportie de peste 20 % arata ca dumneavoastra nu aveti deficit estrogenic, sau mai exact ca secretia de estrogen se face corespunzator.
Evaluarea actiunii progesteronului se bazeaza pe constatarea plicaturarii celulelor superficiale (observarea unor celule ce s-au pliat), cat si o descuamare abundenta (desprindere fiziologica) a acestor celule superficiale, in placarde (in grupuri mari, compacte).
Dozarile hormonilor gonadotropi
a. FSH - hormon foliculostimulant:
- in faza foliculara: 2-8 mUl/ml (15 mUl/ml dupa alte laboratoare, 5-30 mUI, dupa Speroff);
- in momentul ovulaliei: 15-30 mUl/ml (60-80 mUl/ml dupa unele laboratoare, valori duble fata de faza foliculara dupa Speroff);
- in faza luteala: 2-8 mUl/ml (2•10 mUI/ml dupa alte laboratoare)
Valorile FSH cresc intr-o insufcienta ovariana primara, in menopauza sau dupa administrarea unor droguri cum este clomifenul.
Valorile FSH scad intr-o insuficenta hipotalamo-hipofizara sau dupa administrarea de estrogeni naturalisau sintetici.
De notat ca cicurile menstruale anovulatorii nu prezinta pick-ul din a 13-a si a 14-a zi.
b. LH - hormon luteinizant:
secretia acestui hormon este ciclica, pulsatila, variind, ca si FSH-ul, functie de fazele ciclului menstrual.
- in faza foliculara 2-5 mUI/ml (5-25 mUI/ml dupa alt laboratoare, 5-20 UI/ml dupa speroff);
- in momentul ovulatie: 20-100 mUI/ml(60-100 mUI/ml dupa unele laboratoar, de trei ori ai mult decat in faza foliculata dupa Speroff);
- in faza luteala 2-20 mUI/ml (5-25 mUI/ml dupa alte laboratoare).
Ca si in cazul FSH, valorile LH cresc intr-o insuficienta ovariana si in menopauza; si scad intr-o insuficienagonadica hipotalamo-hipofizara. De sublniat ca in ovaul polchistic virilizant, si in transsexualism se produce anularea secretiei pulsatile LH.
c. gonadotrofinele urinare – GTU – sau prlanul A
Dozarea lor biologica reflecta activitatea globala a hipofizei. In insuficienta ovariana si menopauza valorile GTU cresc moderat, in seminom sicorioepiteliomvalorile sunt exagerate, iar in insuficienta hipotalamo-hipofizara valorile sunt scazute.
d. HCG – hormon gonadotrop coronic – sau prolan B
Dozarea HCG plasmatica este utila in diagnosticul si supravegherea sarcinii si in mod special pentru diagnosticul sarcinii extrauterine si a sarcinii molare, cand se dozeaza fractiunea β-HCG. In sarcina valorile plasmatice cresc de la 140 UI/ml in saptamana a 8-a la 400 UI/ml in luna a 9-a. La gravidele cu boala trofoblastica titrul HCG depaseste 500 UI/ml. Cat priveste valorile urinare ale HCG, in sarcina normala variaza intre 2.000 – 20.000 UI/l, traducand o hiperreactivitate placentara.
more…
Amenoreea reprezinta absenta menstruatiei si ea poate fi primara in situatia in care menstra nu a aparut pana la momentul consultului, sau secundara, in masura in care mentra nu a mai aparut dupa o anumita perioada de la instalarea menarhai (perioada de unul doua sau mai multe cicluri menstruale). Prima suspiciune care se ridica in cazul absentei menstruatiei la o femeie aflatain perioada activa din punct de vedere sexual este cea de sarcina si nu trebuie sa va simtiti ofensata de aceasta suspiciune. Medicul are obligatia sa nu se bazeze numai pe discutia cu voi in ceea ce priveste posibilitatea existentei unei sarcini, ci sa i-a si masuri suplimentare de documentare in acest sens (test de sarcina, dozare beta-HCg etc.) In caz de amenoree secundara recent instalata in care nu se confirma prezenta unei sarcini ca si cauza a aceste perioade de amenoree, se vor cerceta obiceiurile alimentare, modificari bruste de greutate, schimbarea regimului de viata, schimbarea climatului sau a mediului ambiant, a mediului psiho-socio-economic; in special cand aceste modificari s-au produs rapid.
Cuvantul diagnostic este folosit ades insa consider ca de prea multe ori nu i se acorda adevaratul sens al acestui cuvant. Diagnostic inseamna stabilirea unei stari de fapt, inseamna informarea medicului asupra conditiei in care se afla interlocutorul sau la momentul consultatiei. Spun asta in primul rand pentru ca de multe ori „diagnostic” este asociat cu „boala”, nu intotdeauna adevarat daca ne gandim de exemplu la diagnosticul de sarcina. Sarcina nu este si nu trebuie sa fie privita ca o stare de boala. De asemeni, diagnosticul se poate referi si la identificarea unei stari de fapt, se poate si se uzeaza si atunci cand trebuie sa ne prezentam la medic pentru un control periodic ori pentru un test screening (screening se refera la investigatiile care se fac in masa larga a populatiei pentru identificarea unor modificari sau afectiuni care pot evolua nefavorabil, care pot afecta un mare procent de populatie, afectiuni a caror diagnostic precoce influienteaza mult conduita terapeutica si implicit si evolutia ulterioara). Pentru a se stabili un diagnostic, fie el de etapa sau diagnosticul final, va trebui sa va prezentati la un medic - cel mai indicat, la un medic specialist. Cel mai bine este ca alegerea tipului de specialitate careia trebuie sa va adresati sa fie mediata de catre medicul de familie. El are rolul de a va organiza vizitele periodice, de a va consilia in ceea ce priveste starea de sanatate actuala, de a efectua primele evaluara si de a stabili oportunitatea intalnirii cu un medic specialist, de a veghea sa se respecte conduita stabilita atat de medicul specialist de alta specialitate cat si cea stabilita de el insasi. In mai putine cuvinte rolul principal al medicului de familie este acela de a asigura o complianta a persoanei fata de actiunile menite sa-i preserve sau sa-i restabileasca starea de sanatate.
more…
Ne referim aici la temperatura bazala, care la persoanele de sex feminin variaza functie de perioadele ciclului menstrual. Astfel, curba termica are mare valoare in explorarea sterilitatii femine. Spre mijlocul ciclului menstrual insotit de ovulatie, in momentul in care intervine activitatea corpului galben, curba termica sufera o ascensiune. Aceasta ascensiune nu este insa considerabila - temperatura rectala fiind de 37,1o - 37,3oC, in faza premenstruala; si de 36,7o – 36,3oC in faza postmenstruala. Cu alte cuvinte, odata cu ovulatia temperatura bazala creste usor urmand sa revina la valoarea dinainte de ovulatie odata cu urmatoarea menstra.
Ovulatia (procesul prin care din ovar se elibereaza ovocitul = celula sexuala feminina) corespunde ultimei zile de „hipotermie” (temperatura bazala la nivel minim) sau primelor zile de ascensiune termica. Procedura in sine nu este practicata de catre medicul ginecolog ci de catre voi, acasa; insa consider importanta tehnica determinarii acestei temperaturi bazale. Temperatura trebuie determinata intotdeauna dimineata, inainte sa va ridicati din pat, de altfel inainte de orice activitate din ziua respectiva. Aceasta determinare se va face de preferat la aceeasi ora, zi de zi macar in perioada considerata sau presupusa a fi perioada ovulatorie, cu acelasi termometru, intra-rectal. Chiar daca se refera la un proces ce tine de posibilitatile fertile ale femeii, temperatura se determina intra-rectal pentru ca in acest mod se evita variatiile fiziologice, de mediu ambiant etc. ce pot apare la orice alt gende determinare, in orice alta parte a corpului.
Astfel, ciclurile menstruale in care se observa o constanta a temperaturii bazale, sunt de regula cicluri menstruale anovulatorii (ovulatia nu se produce) si deci nici fecundatia nu este posibila in aceste luni, cel putin nu pe cale naturala. Ne indica aceasta anovulatie, absenta decalajului termic, cat si absenta fazei „hipertermice” premenstruale.
Cele mai frecvente dar şi cele mai variate complicaţii apar în cazul avortului provocat delictual, însă, chiar în condiţiile în care avortul este realizat în scop terapeutic, ori vorbim de un chiuretaj uterin evacuator ori hemostatic, complicaţiile pot apare în anumite condiţii.
Există o serie de complicaţii imediate, denumite astfel datorită faptului că apar la scurt timp după avort. Dintre acestea enumerăm: emboliile (fie că este vorba de o tromb embolie = un cheag de sânge pătrunde în torentul sanguin şi blochează ulterior perfuzia unui ţesut ducând la necroza ţesutului deservit; fie că este vorba de o embolie cu lichid amniotic = procesul fiziopatologic fiind asemănător); leziuni traumatice (perforaţiile uterine); hemoragia (care poate induce histerectomia de necesitate); DPPNI = dezlipirea prematură de placentă normal inserată (apoplexie utero-placentară); moartea prin inhibiţie; infarctul uterin; complicaţii infecţioase (avortul septic); intoxicaţii abortive; insuficienţă renală acută (IRA); coagulare intravasculară diseminată (CID); insuficienţă hepatică acută; insuficienţă respiratorie acută etc.
Complicaţiile tardive apar la distanţă faţă de episodul abortiv, dintre aceste complicaţii enumerăm: complicaţiile ginecologice (leziuni inflamatorii cronice reziduale (sinechiile uerine), sterilitatea, sechele menstruale); complicaţii obstetricale (sarcină cervicală, boală abortivă, naşteri premature, tulburări de placentaţie, distocii de col, mortalitate perinatală, izoimunizare Rh în cazurile de incompatibilitate de Rh); complicaţii neuro-psihice; complicaţii organice; complicaţii endocrine etc.
In situatia femeii gravide este foarte importanta prezenta la un cabinet de obstetrica inca de la primele simptome, mai importanta fiind comunicarea pe care trebuie sa o stabiliti cu cel (sau cea) ce va reprezenta pentru dumneavoastra medicul curant.
In afara recomandarilor de ordin general, este bine sa discutati cu acest medic fiecare nelamurire in ceea ce priveste dieta, in ceea ce priveste activitatea fizica etc. Nu exista o conduita universal valabila in sarcina, fiind oportun sa discutati fiecare punct in parte, fiecare informatie primita (daca aceasta se aplica sau nu si situatiei dumneavoastra). In ciuda acestor recomandari nu este bine sa considerati si nici sa-i lasati pe cei din anturajul dumneavoastra sa considere sarcina ca pe o stare de boala; aceasta trebuie sa ramana o stare fiziologica, de normalitate, in acest sens indreptandu-se eforturile medicului dar si ale dumneavoastra.
In investigarea cuplului steril, de mare utilitate sunt si spermograma (analiza ce reprezinta o apreciere a cantitatii si calitatii spermatozoizilor partenerului), testul postcoital Huhner-Sims (studiul ascensiunii spermatozoizilor in glera cervicala si interactiunea acestora cu glera cervicala; analiza ce poate indica ulterior identificarea anticorpilor antispermatici din glera), ca si biopsia testiculara.
Ca tehnica, testul post-coital se efectueaza cu trei zile inainte de data prezumtiva a ovulatiei, deci in prima faza a ciclului menstrual, faza foliculinica, atunci cand secretiile abundente, filante, transparente, cu cristalinizare crescuta sunt permeabile pentru spermatozoizi. Permeabilitatea glerei cervicale fata de spermatozoizi este explicata de ultrastructura acestei glere, care, examinata la microscopul electronic are o structura reticulara, luand un aspect de trama, amintind de ochiurile unui tricot – asa-zisul aranjament macromolecular „tricot-like”.
Aspectul tramei variaza functie de fazele ciclului menstrual, sub actiunea hormonilor ovarieni: in perioada ovulatorie se largeste, lasand sa patrunda spermatozoizii, in miscarea lor de migratie; in faza luteala, lanturile glicoproteice au o mare autonomie, formand o trama densa si stransa, ce se opune asemeni unei bariere in calea spermatozoizilor.
Testul Huhner se efectueaza:
- Dupa un raport sexual complet, realizat cu 6-12 ore inainte de examen;
- Prin prelevarea glerei cervicale pe de o parte si endocervicale pe de alta parte (dupa exprimarea colului intre doua valve);
- Prin examinarea probei recoltate la microscop.
Rezultatele normale (testul pozitiv) sunt urmatoarele:
- glera filanta (peste 10 cm) si clara
- 10 – 20 de spermatozoizi mobili si vii pe campul microscopic.
Testul poate fi negativ (cand nu se constata nici un spermatozoid), deficient (spermatozoizi imobili sau cu miscari pe loc), sau mediu (1 – 5 spermatozoizi vii pe camp).
Femeia ajunge la maturitate odată cu dezvoltarea unei sarcini. Acest lucru este susţinut şi de faptul că odată cu sarcina se formează structuri noi, se definitivează funcţia unor structuri deja existente (ca de exemplu maturarea sânilor ce îşi desăvârşesc funcţionalitatea, aceştia reprezentând sediul producerii laptelui şi suportul excreţiei acestuia prin canalele galactofore). O altă structură care apare în corpul femeii odată cu sarcina este şi placenta, descrisă clasic ca un organ tranzitoriu ce apare doar în perioada de gestaţie cu rolul de a menţine o legătură intimă şi complexă între cele două organisme, cel matern şi cel fetal. Ca orice organism funcţional, şi placenta poate fi atinsă de anumite afecţiuni. Dintre cele mai frecvente afecţiuni care apar în legătură cu placenta voi enumera doar câteva.
Comentarii recente